Wild: From Lost to Found on the Pacific Crest Trail

A series of fortunate events or lucky breaks

Premisa cărții îmi pare irealista (deși se vrea: memoir şi autobiografic), asta pentru că în prima jumătate avem un om care se droghează, destul de des, încât să fie schimbat la faţă /să nu îşi mai găsească o venă la mână, care renunță cold turkey. Mai mult, având în vedere problemele cu drogurile şi un avort,  depune un efort fizic extraordinar, făcând un uriaș traseu montan.

Unul din punctele care m-au îngrijorat, a fost această frază: „i decided I’m safe” , ea fiind singură în pădure, complet nepregătită (nici ghidul nu a fost citit integral, fără niciun sistem de protecție şi cu un ghiozdan mai mult decât jumătate din corpul ei). Dacă vrea să își asume riscuri, superb (power to the people), dar măcar să fie niște riscuri asumate (da știu că pot să fiu violată, omorâtă de om sau animal, să mor de deshidratare, să mor de foame … dar mi le asum). Pe când în acestă carte avem o femeie, care  acceptă o falsă viziune a realității (nu mă protejez , pentru că riscurile nu există).

Chiar şi modul în care încerca drogurile, merge pe aceiași viziune de negare a riscurilor, similar cu negarea realității vieții ei.

Lipsa de realism este ilustrată şi de faptul că, urmărind pattern-ul vieții ei, în care tot timpul fugea spre o plăcere facilă (sex fără discernământ, plecă din relaţii când lucrurile nu sunt clare), primul obstacol din traseu ar fi trebuit să o întoarcă din drum sau/şi s-ar fi oprit în cabana cuiva. Nu este nimic, care să explice , de ce ACUM continuă, deşi rămâne treptat fără unghii la picioare, ghete şi alte provizii folositoare. Din exterior, pot aprecia stoicismul ei, însă soicismul nu are context, pare să îmi lipească cu desăvârșire motivația ei, poate și ei îi este neclar… Dar îmi este aprope imposibil să cred că un om cu un pattern de viaţă, care evită cu desăvârșire greutățile vieții, să persiste, în special dacă obiectivul nu este clar.

Un alt punct de îngrijorare, este tratamentul special aşteptat, doar pentru că era o femeie singură pe traseu şi mai mult, se baza pe bunătatea celorlalţi oameni din jur.  Mai exact – „I never meet someone unkind until them” – referire la faptul că ea nu avea bani să stea într-o zonă amenajată  (îngrijită de cineva, o zonă în care acei oameni au investit şi care cereau ceva ce era normal în acel context) şi era indignată că oamenii nu compensează pentru nepregătirea ei.  Ea este şocată şi îi caracterizează cu uşurinţă „oameni rai”, în condițiile în care au cerut bani pentru că nu vor să aibă grijă de ea, gratuit.

Se aștepta ca restul societății să compenseze şi să o ajute pentru că EA nu a depus efortul necesar să se organizeze, să prevadă ceea ce vrea să facă (se aștepta ca alții să o ajute să își facă bagajul, se aștepta să o lase oamenii să stea într-o zonă gratis- pt că ea nu are bani, se aștepta ca bărbații să îi plătească cina, se aștepta că oamenii o vor ajuta pe traseu- făcând autostopul pentru care nu oferea nimic in schimb). Bunătatea societăţii nu ar trebui să fie ceea ce te ţine în viaţă, ci doar un bonus plăcut…în nici un caz, your life line.

Recent am citit şi  Eat, prey, love – au aceiași premisă : un om fără priorității, care își neagă realitatea şi responsabilitățile, se duce într-o călătorie, fără să își asume efectele deciziei ei.  Mai mult, este un om care nu știe, ce își dorește.  It wasn`t meant to be this way! – dar nici nu face un efort să conștientizeze cum anume ar trebui să fie (părerea mea fiind, pentru că nu şi-a luat timpul necesar să se pregătească să fie un om decent – similar cu ghiozdanul).

Ambele poveşti sunt despre femei, care nu știu cine sunt, care pleacă într-o călătorie cu riscuri neasumate şi se comportă de parcă acțiunile lor anterioare şi actuale, nu au niciun impact asupra oamenilor din jur. Cel mai elocvent exemplu fiind soții părăsiți (în ambele cărții soțul şi-o ia), relații care se încheie …pt că …nu se știe: poate plictiseală. Niciuna nu își asumă nicio responsabilitate pentru cum s-a ajuns în acesta situație şi îl lasă pe el să se descurce cu oalele sparte. Ca apoi să îşi ofere singure, o iertare pentru comportamentul lor, în mijlocul pustităţii … iertare care de fapt oferă partenerul de sex masculin imaginar, într-o lume fantasitică şi consecinţele sunt şterse cu buretele …pentru că ele au zis că nu contează ce simte celalalt, doar ce simt eu.

Set up-ul cărții pare să fie:

  1. a) o femeie care nu e în stare să facă faţă pierderii ;
  2. b) distruge intenționat o relație de căsnice cu un bărbat decent;
  3. c) ia droguri cu un potențial periculos fără vreo analiza critică;
  4. d) controlul impulsurilor ei lipsește cu desăvârșire (pleacă nepregătită, face avort cum te duci să iei pâine, omori un cal de parcă este ultima zi de reducere, renunță la terapie că oricum …mai bine singur) ;
  5. e) o fiinţă cu sex-appeal la cote astronomice, căci chiar şi murdară, toată lumea pare să o vrea în pat sau pe o potecă/piatră.

Îmi pare un fel de ” rah-rah- you go girl „, pe o viziune idealistică asupra realității şi care a incorporat, toate mitologiile şi poveștile eronate ale feminismului (alt personaj/autoare autoproclamată feministă) : poți să faci ce face un bărbat , să faci traseul singură prin pustietate … nici nu e necesar să iei în calcul: gradul de pregătire… eşti femeie, tu nu trebuie să îţi baţi capul cu nimicuri de astea.

Ahh… oricum stai liniştită, eşti femeie, te poţi aştepta la tratament special, dacă nu … oameni răutăcioşi.

Partea bună:

Erau doar două variante şi în esenţă era una şi acelaşi. Aş putea să mă întorc în direcţia din care am venit, sau aş putea să merg înainte, în direcţia în care intenţionam să merg. Taurul, am avut cumplita realizare, putea să fie în ambele direcţii din moment ce nu am văzut unde a fugit când am închis ochii. Aş putea să aleg fie între taurul care mă duce înapoi şi taurul care mă duce spre viitor.” Indiferent ce făcea, pericolul stătea cu ea. A mai fost scurta poveste când a alunecat pe pietre, fiind capturată de peisaj. După ce a fost necesar să își folosească apa prețioasă să curețe rana, drumul a fost parcurs cu ochii ațintiții pe potecă pentru a evita altă posibilă cădere. Acestea sunt scenele pe care într-un fel le așteptam însă sunt rare; Rareori, chiar e în pădure, de cele mai multe ori merge cu maşina cuiva sau existîm într-o continuă expunere a „ceea ce s-a întamplat în viaţa ei”.

Cartea este considerată inspiraţională, deoarece la final avem o femeie care spune :”it’s totally okay to be who she is”, un final… de completă acceptare de sine.

Şi totuşi… în acestă excrusie nu a învăţat să fie mai organizată („bagajul mostru” – a fost aranjat corespunzător de altcineva şi niciodată nu reuşeşte să aibă grijă de bani),  nu a devenit mai responsabilă (şi-a baut apa înainte să ajungă la rezeror, să vada daca este sau nu disponibil) . Finalul, să fi ok cu tine este un mesaj bun, dacă nu ar fi creat un set-up la care mă aşteptam să văd modificari în bine (punctele: a,b,c,d) – singurul measaj pare să fie: E în regulă să aibă un impact devastator (în viaţa soţului, calului, familiei) atât timp cât ea e OK cu sine.

„Ah am luat droguri, mi-am înșelat soţul, am o problemă cu impusurile,  mă culc cu oricine îmi oferă atenţie şi viaţa mea este într-o dezordine totală…ba chiar sunt atât de extenuantă încât nu pot nici să mă masturbez… mai mult, m-am culcat cu cineva fără să mă protejez şi am facut apoi un avort. Mi-am pierdut unghiile de la picioare şi pielea mea arată de parcă sunt Godzilla păroasă şi cu toate astea tot am facut sex pe o piatră cu un străin la finalul traseului.”

Tot traseul a pornit pentru că avea un slab control al impusurilor şi al relatiilor nepotrivite cu orice bărbat care îi oferea atenţie…şi cartea se termină cu ea… în continuare culcându-se cu un străin. Măcar de data acesta au așteptat să aibă un prezervativ.

Corpul ei a resimțit schimbările traseului însă ea a rămas a aceiași persoană – fără control.
Partea de vindecare și centrare pe durere părea să lipsească, nu conștientiza nimic privind traumele reale prin care trecea,  doar le prezenta ca.. And this happened, and this happened,  nu părerea să înțeleagă, de ce s-a ajuns la acesta situație. Spune că se simțea în derivă,  ca oamenii din viaţa ei sunt ca acele leucoplasturi care au fugit prin vânt, dar nu realizează că ea trata cu superficialitate relațiile, nu își vedea impactul în ele sau lipsa de proactivitate/asumare. La fel ca și familia, în prima jumătate a cărții nu am simțit că înțelege de ce relația cu fratele este răcită, de ce relația cu bunicii părea să nu existe și într-un final, până și la tatăl vitreg a renunţat.

Dar  ce presupune vindecarea: ce e ok în relații, ce vreau, ce nu vreau, ce este așteptare realistă și ce nu, ce pot să fac și ce nu.. Astea părerea să lipsească.

*  un alt element pentru care este apreciată este faptul că a continuat traseul în ciuda lipsei banilor… well.. îmi amintește de o poveste din cartea: „Tatal sarac, tatal bogat”, care spune ca un copil care este crescut, într-o familie care este săracă (fără sa fie vreun eveniment excepțional care sa ii aducă in acesta situație), va fi sărac la rândul lui, pentru ca nu învață niciodată de la cineva (părinti) cum sa iți gestionezi bani corespunzător ( nici părintii nu știu, pentru ca altfel nu ar fi în acesta situație). Similar, acesta carte, personajul apreciază faptul ca a trait intr-o familie la limita sărăciei, într-o perpetua dorința pentru ce își dorește, fara sa primească… pentru ca învață-o sa supraviețuiescă cu aproape nimic/ nici bani pentru spațiul în care să doarmă. Insă este evident, ca lipsa de bani in acest caz, este cauzata de o slaba pregătire și alegeri financiare nepotrivite.  Cred că nu ar trebui să glorificam lipsa de educație financiară.

*la sfârșitul cărții prezintă o scena, in care contextul sugera ca urmează sa fie violată. Acesta spune ca toate aceste evenimente minunate, in care s-a simțit fără frică (aka falsă viziune a realității, nu mă protejez , pentru că riscurile nu există ) ar fi șterse de acest eveniment. Nu au fost șterse… pentru ca actul nu a avut loc și prin urmare, totul este în regula, experiența traseului a fost fără acest pericol, poate reveni in lumea fantastica. Pana și autoare spune ca pericolul a existat și dacă ar fi fost înfăptuit…pana atunci personajul ar fi fost într-o iluzie.

Noroc ca scena a fost întreruptă… însă existenta ei ar trebui sa atragă atenția  faptului ca pericolele au existat, însă realitatea în care trăiește este ceea falsă.

Nu am nimic împotrivă optimismului, atât timp cât poți să faci fată la ce se întâmplă; și mie îmi place sa fiu optimistă.

 

Anunțuri

Adult fiind, feminismul este scos din ecuație – Partea 1

Cândva sursele mele de informații erau filmele, unde puteam găsi un grup facil cu care să mă identific, feministele, care includeau jumătate de populație (instantaneu, eram acceptată de jumătate de lume, având în vedere că nu trebuia să fac nimic altceva decât să mă nasc cu organele potrivite; noroc, că am ales corect) și al căror principal interes eram EU.
De atunci, informațiile, au fost filtrate prin experiența mea și surse diversificate. Cu cât cunoșteam mai mult, cu atât mi-am dat seama că viziunea feministă este una extrem de neorganizată și interpretativă, o viziune conform căreia fiecare membru are dreptul de a modifica, renunța și adăuga mesajului, în funcție de situația cu care se confruntă.
Sunt de părere că este o decizie deliberată care să permită existenţa unei stări de confuzie, pentru a putea fi selectivi atât în acțiuni cât și consecințele deciziilor/rezultatelor.

Din acest motiv sunt cel putin 4 mesaje confuze.

In acest articol vom analiza primul:Vor drepturi egale între bărbați și femei la locul de muncă.” – care se manifestă prin:
a) Egalitatea de șanse la locul de muncă (însă ca exemplu se oferă DOAR poziții de conducere).

b) Salariu egal între bărbați și femei

c) Susțin existenţa unei discriminări privind procesul de angajare Continuă lectura

A monster calls / Copacul cu povesti – Patrick Ness – rezumat

a_monster_calls

Îngrijirea bolnavilor terminali este extenuantă şi la fel de mistuitor este să accepți inevitabilul, să le dai drumul, atunci când este timpul, fără a te auto-transforma într-un personaj negativ, crezând că ar fi trebuit să mai reziste puțin (Solace, rămâne de dezbătut).

Aceasta este povestea unui copil de 13 ani, care neagă inevitabilul, moartea mamei sale de cancer. Pentru a-l ajuta cu acesta tranziție, mintea lui creează un monstru de tisă. Acesta vrea ca băiatul să îi spună adevărul despre coșmarul lui recurent, dar mai întâi, monstru îi va spune trei povești.

Poveștile deși nu au o continuitate intre ele, sunt inserate de către monstrului la sfârșitul seri, ajutându-l Connor să își înțeleagă și să își accepte experiențele din viața de zi cu zi.  Acest copac cu povesti, pare a fi o plăsmuire a gândurilor pe care toată ziua le-am ignorat, însă sub a cărui greutate cădem noaptea, sufocându-ne în brațele insomnie, ce nu se lasă abătută, decât atunci când spunem adevarul importanței lor.

Continuă lectura

Rezumat – 10 motive stupide care distrug un cuplu, Laura Schlessinger –Capitolul 2: 6 lecții privind egoismul

 

978-973-669-601-5_5Capitolul 2: Egoism stupid

Am înlocuit sloganul: „ce poți face pentru ţară?” cu „da’… eu când primesc partea mea? Nu mă poți obliga, eu merit, eu vreau”.

  1. Măritată dar singură, căci mai sus de toate sunt EU.

Respectul scăzut pentru conceptul de familie sau de apartenenţă la ceva mai mare decât „EU”, a produs o populație, centrată pe sine şi care se luptă să găsească „ceva” care să le ofere sens vieții. În acest context, mariajul este doar o bază de operații pentru obiectivele individuale ale fiecărui partener (indiferent de nevoile copiilor, ale partenerului, ale relației). „Căsătoria astăzi este doar compania cuiva, atât timp cât îți face plăcere şi cât timp poți să îți vezi în continuare de treaba TA”. Ne mirăm că tinerii nu învaţă valoarea angajamentului, când văd atât de puţină la parinţii lor?

Continuă lectura

Rezumat – 10 motive stupide care distrug un cuplu, Laura Schlessinger – 6 lectii privind secretele

Capitolul 1: Secrete stupide

978-973-669-601-5_51. Confuzia între secret şi privat

Este vital să avem compasiune pentru noi şi să ne păstrăm o rezonabilă demnitate când vine vorba de granița personală, în caz contrar două extreme își vor arăta capul:
• Cei ce vor oferi orice detaliu al vieții personale pentru liberă disecare, crezând că e singurul mod de purificare/eliberare.
• Cei ce sunt atât de dezgustați de sine, încât teama de a nu fi iertat, face din orice informație un secret.

Continuă lectura

Review – Tată bogat, tată sărac – Robert T. Kiyosaki . 9 lecții

Richdadpoordad

Critica ceea mai des auzită este: „așa ..și cum faci bani?”. Acestă carte este mai mult o parabolă decât o carte de sfaturi financiare (nu o să găsești rețeta pentru îmbogățire rapidă).
Este o poveste spusă prin ochii unui copil (ca să îți fie mai ușor de digerat necunoașterea ta pe `ici pe `colo) cu două figuri masculine care îl influențează:
– un tată care se bazează exclusiv pe venitul din salariu;
– un tată antreprenor care își diversifică banii în diferite investiți.
Ce descoperă acest copil?
Contextul social în care trăiește / trăim ne oferă o cale ușoară, ispititoare de a funcționa pe pilot automat chiar dacă nu este benefic pentru noi.
Cei mai mulți oameni lucrează pentru că le este teamă de a nu avea banii necesari îndepliniri dorințelor lor; și uite așa vor fi blocați într-un loc de muncă din teama de a nu pierde acest venit.
Care sunt dorințele? Pentru unii siguranța și stabilitatea pe care salariul o oferă, în special dacă ești în România și ai peste 28 de ani, ai cel puțin un credit pentru o casă… pentru cel puțin 30 de ani.
Pentru alții, să aibă marca unei firme pe obiectele lor;
Pentru versiunea manuală / conștientă de trăit viața, am extras 9 reguli observate de copil.

Continuă lectura